Această pagină reunește o selecție de scrieri semnate de mine și publicate pe diferite canale mainstream din România. Prezentate sub forma unor sinteze concise, analizele și interviurile oferă repere clare de intrare în preocupările mele legate de inteligența artificială, geopolitică, securitate, educație și contribuție civică.
Secțiunea funcționează ca un punct de acces structurat către ansamblul textelor mele din presa românească. Pot fi citite integral accesând titlurile marcate cu simbolul 🔗
Interviu cu generalul Ștefan Dănilă, fost Șef al Statului Major General, despre rolul dronelor în conflictele contemporane și transformările profunde ale războiului modern. De la dificultatea de detectare și neutralizare până la utilizarea roiurilor de drone și integrarea Inteligenței Artificiale, dialogul oferă o perspectivă clară asupra noii logici a confruntărilor militare.
O analiză lucidă a gradului de pregătire financiară a românilor într-un context economic incert, printr-un dialog aplicat cu prof. univ. dr. Marian Siminică despre educație financiară, schimbare de mentalitate și soluții concrete pentru reziliență economică.
Interviu cu generalul (r) Cristian Teglaș despre transformarea războiului modern în contextul conflictului din Ucraina, unde dronele, inteligența artificială și viteza decizională rescriu doctrinele militare. Discuția explorează integrarea sistemelor autonome, impactul AI asupra comenzii și controlului, adaptarea trupelor de elită și rolul României pe flancul estic al NATO într‑o arhitectură de securitate aflată în plină Revoluție a Afacerilor Militare.
Reluarea explorării spațiului prin misiunea Artemis II marchează integrarea definitivă a domeniului cosmic în arhitectura securității globale. Pornind de la experiența strategică a generalului (r) Ștefan Dănilă, dialogul explorează continuitatea dintre aviația militară și spațiul extraatmosferic, limitele cadrului juridic existent și impactul noilor tehnologii asupra apărării. Pentru România, modernizarea forțelor aeriene și apariția primelor capabilități satelitare proprii indică necesitatea unei posturi defensive integrate, aliniate standardelor NATO și dinamiciilor competiției tehnologice contemporane.
Industry 5.0 marchează trecerea de la automatizare la o paradigmă orientată spre om, în care roboții, inteligența artificială și infrastructurile digitale devin instrumente de creație socială și culturală, nu simple mecanisme de eficiență. Articolul analizează modul în care colaborarea om–mașină, tehnologiile descentralizate și noile forme de creativitate algoritmică reconfigurează raportul dintre muncă, putere și guvernanță. Dincolo de promisiunile economice, Industry 5.0 este prezentată ca un test cultural și politic: capacitatea societății de a transforma tehnologia într-o infrastructură a încrederii, transparenței și distribuției responsabile a puterii.
Marea Neagră nu mai poate fi gândită ca periferie, ci ca nod strategic al conectivității europene. În contextul Inițiativei celor Trei Mări (3SI), regiunea devine un spațiu de convergență între infrastructuri energetice, digitale și arhitecturi de securitate, unde reziliența se construiește prin interconectare, diversificare și coordonare. Controlul fluxurilor — de energie, date și logistică — redefinește echilibrele geopolitice fără recurs la forță convențională. În acest cadru, Marea Neagră emerge ca spațiu de veghe strategică pentru viitorul european.
Textul analizează modul în care rutele strategice înguste, precum Strâmtoarea Ormuz și Canalul Suez, continuă să condiționeze economia globală și echilibrul de putere, demonstrând rolul persistent al geografiei în politica internațională. Într-un context marcat de fragilitatea lanțurilor de aprovizionare și de volatilitate energetică, se evidențiază tendința de reconfigurare regională a securității energetice. România este plasată în acest cadru ca actor de stabilitate în zona Mării Negre, nu prin ambiții hegemonice, ci prin funcționalitate, infrastructură și proximitate. Stabilitatea și predictibilitatea apar ca resurse strategice esențiale într-o ordine globală tot mai incertă.
Problema centrală a administrației contemporane nu este lipsa legilor, ci incoerența procedurală și pierderea memoriei instituționale. Algoritmii, utilizați corect, nu înlocuiesc decizia umană, ci aplică regulile existente în mod consecvent, transparent și verificabil. Tehnologia nu face politică și nu transferă responsabilitatea, ci reduce arbitrariul, erorile și tratamentul inegal. De la registre publice digitale la sisteme procedurale standardizate, statul poate deveni mai previzibil fără a deveni automatizat. Nu un stat condus de algoritmi, ci un stat ordonat: oameni care decid, proceduri care se respectă, tehnologie ca infrastructură.
De la meșteșug la AI: ce am pierdut pe drum este o reflecție despre competență într‑o lume accelerată. De la cultura generală și educația practică până la folosirea lucidă a inteligenței artificiale și a resurselor financiare, textul susține o idee simplă: tehnologia nu creează valoare fără discernământ. Competența reală nu înseamnă să știi tot, ci să înțelegi cu ce lucrezi — și să faci ordine în zgomot.